Poate fi întrecută o petrecere marca recitiri?

Ieri, în Absintheria Sixtină, a fost ultima întâlnire a cenaclului recitiri pe acest an. Petrecerea de sfârşit a vrut să reunească atât persoanele din cadrul Cenaclului, cât şi prieteni ai acestora.
Petrecere, discuţii libere, voie bună – totul suna a o seară deosebită, până în momentul în care unul dintre membrii cenaclului a transformat-o în cu totul altceva, ridicând miza evenimentului.
Pe la ora 19, lumea a început să se adune, iar Dragoş a hotârât textul ce avea să-l citească (a câştigat un fragment din Scrisori către un tânăr romancier de Llosa). Pe marginea textului s-a aprins o discuţie, destul de rapid inăbuşită de dorinţa tuturor de a începe petrecerea. Ştiam cu toţii că Alin Farcaş dorea să citească un text – un basm în versuri despre o demoazelă graţioasă. Pe la sfârşitul poeziei, acesta cade în genunchi în faţa prietenei lui, face un semn unui prieten care îi întinde un inel, totul culminând cu ultimul vers “Cristina…vrei să fii soţia mea?”. A urmat un moment în care toţi aşteptau un DA, neştiind ce i-a fost şoptit lui Alin. Răspunsul afirmativ a dat startul petrecerii, cât şi frământărilor unora de cum ar putea întrece în viitor asemenea cerere în căsătorie.
Şi deşi tot ce s-a mai întâmplat seara trecută a pălit în comparaţie cu frumoasa cerere în căsătorie, n-ar trebui să uităm şi “speranţele” fiecăruia cu privire la recitiri în noul an.
Dacă nu mă credeţi pe cuvânt mai puteţi citi şi ce au scris Gabi şi Dragoş. :)

This entry was posted on Tuesday, December 22nd, 2009 and is filed under De-ale mele. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response or Trackback from your own site.